Nu sunt o povestitoare innascuta si nici studii de jurnalistica nu am,dar as dori sa va transmit si dumneavoastra ,tuturor celor ce-mi vizitati site-ul ,o parte din starea mea ……………..
Eu sunt banateanca ,m-am nascut in orasul Oravita(jud.Caras-Severin) ,un oras mic si aproape neinsemnat , dar care adaposteste cel mai vechi treatru din tara –Teatrul „Mihai Eminescu’’ ,de asemenea din Oravita porneste prima cale ferata montana din tara , ( Oravita – Anina ) , si care acum este in pericol de a fi inchisa ; dar poate altadata o sa scriu mai multe despre Oravita.Pasii vietii m-au purtat in alt oras al Banatului si anume orasul Resita (unde locuiesc de peste 12 ani ).O localitate aflata la aprox. 60 km de Oravita si la 40 km distanta de Muntele Semenic ,o zona de o frumusete uimitoare , dar si despre asta alta data………..Recunosc ca mi-au trebuit ceva ani sa-mi fac timp pentru o plimbare de suflet ,si ,intr-o zi nemaipomenita de noiembrie (ziua de 6 ) ,impreuna cu sotul meu Radu ( care s-a ocupat de fotografiile de mai jos ) am plecat la plimbare.Prima localitate spre Timisoara ,este orasul Bocsa ,dar la 7 km pe un drum lateral se afla o localitate micuta ascunsa intre dealuri ,cu multa verdeata si copaci si anume Ocna de Fier.
Aici se afla un „GRADINAR’’ care pe un spatiu de 40 mp ,cu mare truda si dragoste ,de-a lungul vietii (in prezent are 86 ani) a reusit sa adune peste 2000 de flori ,una mai frumoasa ca alta ,una mai rara ca alta, unele soiuri chiar unice in lume ,poate ati ghicit sunt FLORILE DE MINA , iar gradinarul iscusit este nimeni altul decat” nea Costica” pentru apropiati sau Constantin Gruescu pentru ceilalti.
Eu in povestea mea o sa-i spun nea Costica ,pentru ca atunci cand ne-am intalnit am avut senzatia ca ne cunoastem de zeci de ani , deci nea Costica , este un batrinel deosebit ,nascut in 1924 pe data de 12 aprilie in localitatea Dognecea ,la cativa km de Ocna de Fier. De la varsta de 14 ani ,dupa cei 7 ani de scoala ,nea Costica a inceput sa adune ,sa colectioneze pietre ,iar pentru ca a lucrat ani de zile in minerit ,fiind tehnician minier , a inceput un studiu autodidact si o munca titanica de cautare si cercetare a florilor de mina,rezultatele concretizindu-se in multimea de diplome care sunt printre flori.
Ioan Grigorescu spunea ca: ’’Florile de mina sunt nestemate de o tulburatoare frumusete’’ ,iar eu imi permit sa completez : florile de mina sunt comorile pamantului ,care atunci cand sunt scoase la lumina zilei iti taie rasuflarea cu frumusetea si unicitatea lor.
Deci , in Ocna deFier la casa cu nr.113 (Casa Binelui ) ne intimpina un cuplu de toata lauda : tanti Mia si nea Costica.In casuta lor modesta intr-o incapare de 40 mp ,au adunat peste 2000 de flori de mina ,marea majoritate din zona Ocna de Fier ,Dognecea ,Oravita ,Anina,Moldova Noua din tara dar si de peste hotare……..care dupa cum spune nea Costica la inceput au fost pastrate intr-un sertar ,apoi intr-un dulap ,mai tarziu in vitrine ,iar acum cuprind tot spatiul incaperii si absolut toate florile de mina au cate o poveste fiecare , pe care nea Costica o repeta cu atata drag fiecarui vizitator.
Atunci cand am trecut pragul micului muzeu ,pentru o clipa nu am stiut ce sa fac ……pur si simplu frumusetea lor iti taie rasuflarea si mai presus de toate ,te indragostesti iremediabil de aceste flori , dar mai bine las fotografiile sa dezvaluie farmecul lor ………..
Bijuterii Ionela "STIORA" 